Modulul nr. 14

Subiect Progress:

TIPURI DE DISCURS

  • Orice discurs are un scop şi orice om care ţine un discurs are un scop pentru care ţine acel discurs.
  • Indiferent dacă vorbitorul îşi dă seama sau nu, discursul are patru scopuri mari şi cuprinzătoare:
  • să informeze şi să clarifice ceva
  • să convingă şi să impresioneze
  • să creeze atmosferă şi să binedispună
  • să îndemne la fapte, la acţiune
  • Un vorbitor cu experienţă are în minte şi este conştient de scopul discursului său încă de la conceperea acestuia. Dacă acesta nu ştie ce vrea, discursul său nu va avea un scop bine definit şi va eşua.

DISCURSURILE CARE  INFORMEAZĂ ȘI CLARIFICĂ

  • Discursurile care informează şi clarifică au rolul de a explica, defini, relata, descrie sau demonstra ceva. Îndeamnă ascultătorii să creadă un anumit lucru sau să acţioneze într-un anumit fel.
  • Scopul acestui tip de discurs este să prezinte fapte, lucruri, stări, detalii, exemple, să explice diverse procese şi să definească diverşi termeni.
  • În această categorie intră şi cursurile de aproape orice fel din care, dacă cei care le susţin nu au talent oratoric şi nu sunt bine structurate, ascultătorii nu pricep mare lucru.
  • De aceea, recomand ca pentru a avea rezultate foarte bune, este bine să structurezi bine informaţia din curs, prezentare-discurs, să stabileşti ce este cu adevărat important şi util. Apoi aranjează informaţiile pe care urmează să le prezinţi într-o ordine logică sau cronologică (de la primul la ultimul sau de la ce este mai important la ce este mai puţin important).
  • Foloseşte propoziţii scurte şi un limbaj cât mai vizual în prezentările tale. 
  • Fii foarte precis când prezinţi date tehnice, dimensiuni, forme, culori, grafice.
  • Oamenii procesează, înţeleg mai bine ceva atunci când acest ceva este interesant şi prezentarea este presărată cu detalii. În special, aşa cum am mai spus, cu detalii vizuale cum sunt clipurile video, grafice, diagrame, fotografii. Se ştie că o imagine face cât o mie de cuvinte.
  • Pentru ca un discurs informativ să fie structurat, nu include în el prea multe idei principale. Include cel mult trei idei, puncte principale iar informaţia grupeaz-o în funcţie de aceste trei idei principale. Între aceste puncte principale fă o anumită trecere, o legătură logică. Nu sări de la o idee la alta încât nimeni să nu mai înţeleagă nimic.
  • Este bine să structurezi, să îţi organizezi într-o anumită ordine discursul informativ. Poţi alege să îţi organizezi ideile în ordine alfabetică mai ales atunci când prezinţi teme diferite cum ar fi: firme, locuri, produse etc.
  • Poţi alege să îţi structurezi ideile:
  • în ordine cronologică sau în funcţie de subiect;
  • după criteriul de localizare (înăuntru, afară, la dreapta, la stânga, la mare, la munte etc);
  • după problemă şi soluţie (expui problema apoi soluţia);
  • în funcţie de ce s-a întâmplat şi de ce;
  • în ordine numerică (în primul rând, în al doilea rând, în al treilea rând, în acel timp, după aceea, pe urmă, mai apoi, în sfârşit, după care).

DISCURSURILE DE  CONVINGERE ȘI DE IMPRESIONARE

  • Discursurile de convingere şi de impresionare mai sunt numite şi discursuri persuasive. Acest tip de discurs are ca scop convingerea publicului să creadă sau să acţioneze într-un anumit fel.

DISCURSUL PERSUASIV

  • Discursul persuasiv este folosit de către agenţii de vânzări care te ispitesc să le cumperi produsele, de către cei care fac reclamă şi publicitate, de către cei care strâng bani de la oameni pentru scopuri caritabile sau în alte scopuri. Si era să-i uit pe politicieni, care folosesc un discurs persuasiv atunci când au nevoie de votul tău.
  • Tot în această categorie intră şi discursul ţinut pentru rezolvarea unei probleme, impunerea unei idei, votarea unei legi, prezentarea şi impunerea unui buget sau pachet de măsuri, discursul la numirea unui candidat într-o funcţie, susţinerea unei candidaturi etc.
  • Când scopul tău este să convingi, indiferent că vrei să convingi să cumpere ceva, să accepte o propunere, o idee de a ta, te poţi baza pe logică şi poţi să faci apel la încredere, dar cel mai important este să apelezi la emoţiile ascultătorilor tăi.
  • Nu uita să ceri, altfel nu ai cum să-i determini să facă un anumit lucru, să acţioneze într-un anumit fel.
  • Într-un fel sau altul aproape toate discursurile, mai puţin cele de informare, sunt persuasive. În orice discurs, vorbitorul trebuie să îşi convingă în primul rând ascultătorii să-l asculte, să vadă ce are de spus.
  • Multă lume se fereşte să vorbească despre persuasiune sau manipulare, crezând că este ceva de rău.
  • Simpla posesie a unor astfel de abilităţi este considerată de anumite persoane ca ceva dezonorant.
  • Un discurs persuasiv oferă ascultătorilor ocazia să înţeleagă şi totodată le dă posibilitatea să se opună la ceea ce li s-a propus. Este adevărat, la fel ca şi alte abilităţi, şi cunoştinţele acestea pot fi folosite având ca scop manipularea ordinară a ascultătorilor.
  • Susţinerea unui discurs, a unei prezentări persuasive de calitate nu este un lucru uşor, dar nici ceva supranatural.
  • Dacă ar fi să spun într-o frază care este esenţa discursului persuasiv, aceasta ar suna cam aşa: spune ce doreşti, apoi explică de ce vrei asta după care repeţi din nou ce doreşti. O altă variantă ar fi să descrii la început problema iar la final să le ceri să fie de acord cu propunerea sau cererea ta.
  • Majoritatea discursurilor persuasive care nu îşi ating scopul, nu au succes, au ca numitor comun faptul că vorbitorul nu spune clar ce doreşte. Acest lucru este destul de greu de crezut: cum este posibil să nu spui clar ceea ce vrei? Este posibil datorită faptului că vorbitorul, deşi ştie ce vrea, crede că toţi ştiu ceea ce el ştie, că totul este foarte evident pentru ascultător, aşa că se pierde într-un discurs filozofic fără să pună punctul pe i, să spună ce-l doare cu adevărat, ce vrea de la ascultători.
  •  Nu plictisi ascultătorii, scopul tău este să-i faci să accepte idei noi, să îşi schimbe modul de gândire, să facă sau să nu facă anumite lucruri.
  • Poţi să prezinţi un discurs persuasiv bun când ai în spate ceva consistent, ceva plauzibil, argumente credibile şi care pot aduce anumite avantaje pentru ascultători.
  • Începe cu afirmaţii cu care ascultătorii tăi vor fi de acord pentru a le câştiga încrederea. Întotdeauna argumentele de la început au cel mai mare efect, aşadar cele mai credibile argumente prezintă-le la început. Vei câştiga, astfel, credibilitate.
  • Când îţi pregăteşti o prezentare persuasivă, gândeşte-te în primul rând la audienţa ta, la ascultătorii tăi, la ce nevoi şi interese au şi ţine cont de ele. Ţine cont şi de atitudinea acestora, de ce prejudecăţi au, dacă îţi sunt prieteni sau ostili.
  • Gândeşte-te şi pregăteşte-te să faci faţă cu succes la toate reacţiile pe care ascultătorii le vor putea avea.
  • Stabileşte, analizează cam ce încredere au ei în tine şi cât de mult te respectă, în primul rând ca om apoi ca vorbitor. Nu îi lua niciodată de sus şi respectă-i. Vezi cât de multe ştiu ei despre subiectul discursului tău, cât de mult îi va afecta schimbarea pe care le-o propui. Fii atent la partea de nonverbal pe care o afişezi. Foarte uşor aceasta te poate face să îţi pierzi credibilitatea.
  • Credibilitatea ta ca vorbitor este influenţată de experienţa ta, de sinceritate, de imparţialitate şi de intenţiile tale aşa cum sunt percepute de către public. Publicul tău trebuie să te perceapă ca fiind cinstit şi imparţial.
  • Încearcă, pe cât posibil, să îi convingi pe ascultători de lucrurile în care tu crezi.
  • Oamenii reacţionează, iau hotărâri emoţional pe care apoi le justifică raţional. Ascultătorii tăi sunt conduşi în viaţă de emoţii şi motivaţii simple. Cunoaşterea acestor motive şi motivaţii te ajută să îţi poţi motiva şi influenţa cu succes ascultătorii.
  • Oamenii sunt motivaţi în primul rând de zona de confort în care se află, de rutina zilnică şi deprinderile pe care le au. Majoritatea oamenilor se opun cu vehemenţă schimbării deoarece schimbarea îi scoate din zona de confort şi le schimbă deprinderile. Le schimbă modul lor de a gândi, de a se manifesta şi de a munci. Vei avea succes dacă îi convingi pe ascultători că deprinderea bună, adevărată este cea nouă, cea pe care o prezinţi tu.
  • Fă apel la emoţiile ascultătorilor tăi. Când sunt în grup, emoţiile sunt mai puternice, sunt contagioase şi se amplifică. Emoţiile pot fi şi imprevizibile, aşa că nu te juca prea tare cu ele dacă nu ai prea multă experienţă. Începe cu emoţii mai simple, cum ar fi simpatia şi interesul.
  • Oamenilor le place să spună şi să creadă că ei sunt conduşi de raţiune, dar majoritatea covârşitoare sunt conduşi de emoţii, care aşa cum spuneam, după ce au luat o hotărâre, au făcut ceva emoţional (au cumpărat o maşină, o anumită haină etc.), îşi justifică hotărârea în mod raţional. Vorbitorii persuasivi buni cunosc şi se folosesc de puterea emoţiilor dar şi de faptul că majoritatea vor să pară oameni raţionali. Din   păcate, emoţiile sunt considerate ca fiind un semn de slăbiciune, ceea ce nu este deloc adevărat. Când vrei să rezolvi această problemă, o soluţie ar fi să faci apel în prezentările tale la emoţii ce folosesc raţiunea ca bază. Încearcă să le schimbi percepţiile şi nu îi contrazice.
  • Una dintre cele mai importante motivaţii este dorinţa oamenilor de siguranţă, în ce priveşte situaţia financiară, situaţia socială, familială, aşadar ai grijă cum te raportezi când faci apel la siguranţă.
  • Voi prezenta pe scurt câteva motivaţii de baza ale oamenilor care, dacă ştii să le foloseşti, te vor ajuta să ai succes în prezentările şi discursurile tale persuasive.
  • Proprietatea. Aici vorbim de un complex de emoţii şi trăiri ce sunt asociate cu posesia, cu bogăţia, cu a deţine ceva, cu puterea de a face ceva. Băncile îşi ademenesc clienţii să le dea bani pentru păstrare, sugerându-le că banii economisiţi la bancă le vor da putere să facă ce vor dori în viitor. Industria publicităţii se foloseşte de mândria posesiei, de dorinţa omului de a fi proprietar. Fă apel la mândria de a deţine x lucru sau x obiect care îl va ajuta pe ascultător să se mândrească cu noul lui statut.
  • Uneori acordul şi bunăvoinţa pot fi obţinute şi prin oferirea de beneficii materiale.
  • Puterea. Dintotdeauna fiinţele umane au fost şi sunt însetate de putere. Dorinţa de a avea putere este o forţă motivaţională foarte puternică. Omul vrea să îi controleze pe ceilalţi şi să dobândească siguranţă personală şi materială. În general, oamenii vor să domine, nu să fie dominaţi. Vor să-i influenţeze pe semenii lor atât prin puterea pe care o deţin, prin bunurile pe care le posedă cât şi prin trezirea admiraţiei.
  • Aşadar, ţie nu-ţi rămâne decât să convingi publicul că cele spuse de tine îl vor duce la sporirea influenţei asupra celorlalţi.
  • Reputaţie şi faimă. Oamenii sunt foarte interesaţi de ceea ce gândesc alţii despre ei. Ei sunt, de asemenea, interesaţi şi de ce vor gândi urmaşii lor şi generaţiile următoare despre ei. Aproape întotdeauna, oamenii vor munci din greu şi se vor sacrifica pentru a avea o reputaţie bună, pentru faimă şi pentru a fi recunoscuţi de posteritate.
  • Poţi folosi dorinţa de faimă şi posteritate într-un discurs în mai multe feluri. Poţi spune că toţi cei care vor adera la/ se asociază cu...../ vor face..... etc., vor dobândi prestigiu iar generaţiile următoare vor şti că ei au fost fondatorii, au pus piatra de temelie etc.
  • Turma. Oamenilor le place şi se simt în siguranţă atunci când sunt în rând cu lumea. Dacă toţi ceilalţi fac un lucru, atunci înseamnă că aşa este bine să fie făcut. Oamenii din ziua de astăzi sunt prizonierii, sclavii unor convenţii sociale. 
  • Calibrează mesajul discursului tău în funcţie de convenţiile potrivite, arată că şi alţii fac deja asta şi au deja avantaje competitive.
  • Evocă contrariul. Trezeşte dezgustul, dezaprobarea faţă de alternative, respinge alte propuneri astfel încât viitorul să pară negru şi problema dezbătută să fie de nerezolvat dacă nu este acceptată soluţia propusă de tine.
  • Toate acestea se fac cu tact şi diplomaţie; o soluţie contrară funcţionează foarte bine atunci când tu nu începi prin a desfiinţa cealaltă propunere. Rolul tău este să îţi convingi ascultătorii că nu mai este nici o altă alternativă fezabilă, bună pentru ei, în afară de cea propusă de tine.
  • Dacă exagerezi cu denigrarea celorlalte opţiuni, vei stârni efecte contrare. Începe treptat, altfel te trezeşti că se formează un nucleu de opozanţi ce vor evoca exact contrariul la ce spui tu.
  • Învăluie celelalte opţiuni în îndoială, sugerează dificultăţi şi temeri. Vino cu informaţii şi statistici despre accidente pentru a crea în rândul ascultătorilor o stare de nesiguranţă. Vorbeşte-le apoi despre avantajele pe care le vor obţine, despre reputaţie şi faima lor care vor creşte dacă vor face, nu vor face etc.
  • Arată, subliniază că propunerea ta se referă la toate marile valori ale umanităţii, la fapte şi lucruri pozitive, benefice.
  • Când prezinţi un discurs persuasiv, este important ca ascultătorii să te perceapă ca pe un om care nu are vreun interes personal în cauza pe care o susţii. Dacă ascultătorii cred că ai un interes personal, o atitudine părtinitoare şi eşti nesincer, atunci nu vor avea încredere în tine şi nu îi vei putea influenţa.
  • Ascultătorii ar fi bine să te perceapă ca un expert în domeniu, care este de partea lor şi care îi ajută să se lămurească, să clarifice aspecte şi să poată lua o hotărâre bună.
  • Trebuie întotdeauna să fii bine informat. Dacă vei fi surprins cu informaţii greşite sau cu o singură informaţie greşită, ascultătorii îşi vor pierde încrederea în tine şi nu vor mai crede nici ce ai spus până atunci şi nici ce vei mai spune în continuare.
  • Nu uita să fii entuziast, fiindcă entuziasmul are un efect persuasiv puternic.
  • Este foarte important ca ascultătorii să te placă şi să fii credibil, să te considere demn de a fi crezut.
  • Când te pregăteşti pentru un discurs persuasiv, fă o listă cu toate obiecţiile care crezi că ţi-ar putea fi aduse, pune-ţi inteligenţa la lucru şi pune-te în locul ascultătorilor tăi, în locul unui duşman şi vezi ce obiecţii vei putea aduce prezentării tale.
  • Stabileşte care este cel mai mare, rău şi urât lucru care s-ar putea spune despre tine şi fii pregătit. Acest exerciţiu te face să fii sigur pe tine şi să nu fi surprins de nimic. Uneori poţi să recunoşti deschis în faţa ascultătorilor care sunt deficienţele, lipsurile ideilor tale, pentru a le câştiga încrederea.
  • Tratează cu respect pe cei care îţi pun întrebări şi au obiecţii, care te deranjează, nu-i jigni şi vei câştiga respectul publicului şi îţi vei creşte reputaţia. 
  • Consultă-te cu ascultătorii, implică-i şi cere-le părerea. Cere ce doreşti, spune cu voce tare. Ar fi bine să le ceri doar un singur lucru. Foloseşte argumente puţine, dar puternice. Fii foarte clar. Gândeşte-te că lucrurile care ţi se par clare şi evidente pentru că tu le-ai tot repetat, studiat şi te-ai tot gândit la ele, pentru ascultători nu sunt atât de clare.
  • Dacă audienţa nu este foarte numeroasă şi este posibil, întreabă pe fiecare în parte din public dacă este de acord cu ce ai spus tu. Formulează întrebarea cu multă dibăcie, întreabă-i şi totodată cere-le ajutorul personal.
  • Când oamenii fac o afirmaţie publică, ei îşi schimbă mult mai greu sau chiar deloc părerea, opinia.
  • Toate aceste idei şi sugestii pe care ţi le-am făcut trebuie adaptate situaţiei. Acestea sunt verificate şi funcţionează de peste 2.000 de ani, cu condiţia să fie folosite cu pricepere şi gând bun, altfel se vor întoarce împotriva ta.

 DISCURSUL CARE CREAZĂ ATMOSFERĂ ȘI BINEDISPUNE

  • Prin discurs de atmosferă se înţelege un discurs care te binedispune, un discurs care este interesant pentru publicul tău.
  • Un discurs de atmosferă nu este un discurs în care bancurile şi glumele se ţin lanţ, nu este un spectacol de comedie.
  • În această categorie intră discursurile de absolvire, de inaugurare a unui obiectiv, de prezentare şi primire a unei medalii, premii, recunoaşteri, discursul ţinut cu ocazia pensionării sau plecării, mutării la un nou loc de muncă, prezentarea unui vorbitor, un toast, discursurile de la diverse aniversări, nunţi şi petreceri, omagierea unei personalităţi.
  • Acest tip de discurs nu are rolul să informeze şi să convingă. Principala caracteristică a unui astfel de discurs este să creeze atmosferă şi să binedispună audienţa, să creeze relaţii, o unitate mai strânsă în cadrul ascultătorilor.
  • Necesitatea unui discurs de atmosferă apare, de regulă, la toate ritualurile sociale ale oamenilor, cum ar fi: dineuri, petreceri, inaugurări, ceremonii de premiere, întâlnire cu grupul din care faci parte în vacanţă sau într-un local etc. De aceea, să fii capabil să ţii un discurs de atmosferă de calitate este apreciat foarte tare atât pe plan public cât şi pe plan personal.
  • Un astfel de discurs bine ţinut, pe lângă atmosfera pe care o creează şi   întreţine, te face pe tine, ca şi persoană, să fii remarcat, îţi dezvoltă relaţii, conexiuni diverse cu majoritatea persoanelor din audienţă. Aş putea spune fără să greşesc că din punct de vedere al relaţiilor şi influenţei asupra auditoriului, discursul de atmosferă se află pe primul loc comparativ cu celelalte tipuri de discurs.
  • Un discurs de atmosferă este mult mai scurt decât celelalte tipuri de discurs şi are o abordare mult mai personală a auditoriului.
  • Un lucru important la un astfel de discurs (ca de altfel la toate discursurile) este evaluarea cu atenţie: a auditoriului, a locului, a atmosferei, a nivelului de cultură, de preferinţe şi antipatii, a scopului şi ocaziei cu care auditoriul se află acolo.
  • Nu uita că auditoriul se află acolo pentru a se simţi bine, nu pentru a fi convinşi de ceva sau a fi informaţi de ceva. Ei vor să se simtă bine şi să se distreze. 
  • Tema unui astfel de discurs trebuie să se potrivească ocaziei şi auditoriului. Găseşte o temă originală, provocatoare, care să binedispună dar totodată să nu şocheze. Poţi strecura în discurs o idee serioasă pentru ca acesta să nu fie perceput prea “uşor”.
  • Nu uita de starea şi atitudinea ta. Nu îi poţi face pe alţii să se simtă bine dacă tu nu te simţi bine. Tu trebuie să fii cel mai binedispus şi mai vesel dintre toţi. Nu poţi transmite o stare pe care tu nu o ai.
  • Subiectul ales pentru un discurs de atmosferă trebuie să fie optimist, plăcut şi să se potrivească cu personalitatea ta, cu auditoriul şi cu ocazia la care este prezentat.
  • Să nu fie complicat. În astfel de momente, oamenilor nu le place să gândească prea mult, să fie concentraţi ca să priceapă ce vrei să spui. De aceea este bine ca discursul să ţi-l faci în jurul unei singure idei pe care ascultătorii să o poată prinde uşor.
  • Dacă te descurci cu umorul, atunci poţi presăra discursul cu diverse glume, bancuri, anecdote, care ar fi bine să fie cât mai noi şi mai originale. Poţi folosi anecdote hazlii, cu referire la propria persoană şi experienţă, la gazdă sau oaspete de onoare, la scopul discursului tău.
  • Discursul de atmosferă, în mare parte, este un discurs improvizat, dar mulţi vorbitori cu experienţă au câteva variante de discursuri de atmosferă pe care le memorează (pentru a fi siguri că nu strică atmosfera) şi le folosesc în funcţie de atmosferă, public, locaţie şi alte lucruri pe care le-am mai enumerat.
  • Dacă ai dubii în ceea ce priveşte conţinutul şi modul de prezentare al unui discurs de atmosferă, pune-te în pielea auditoriului tău şi vezi ce ţi-ar plăcea să auzi şi să vezi, ce aşteptări ai avea, ce te-ar binedispune.
  • Gândeşte-te de fiecare dată cam ce ar vrea auditoriul tău să audă şi la ce impune ocazia respectivă. Concentrează-te doar la ce îi face pe ceilalţi să se simtă bine.
  • Şi în acest tip de discurs este necesar să apelezi emoţiile ascultătorilor tăi, „să le umbli la sentimente”, la valorile şi la interesele voastre comune. Făi să te perceapă ca pe unul de-al lor, nu ca deşteptul de la microfon.
  • Cel mai mare duşman al discursului de atmosferă este durata. Un discurs de atmosferă bun este prezentat în maxim zece minute.
  •  

DISCURSUL DE BUN VENIT  

  • Discursul de bun venit este un discurs de atmosferă şi este ţinut de liderul adunării sau de o altă persoană dinainte desemnată.
  • Discursul constă într-o urare de bun venit de două-trei minute adresată invitatului sau invitaţilor, urmată apoi de câteva cuvinte adresate gazdei şi celorlalţi membri prezenţi la acea adunare.
  •  

TOASTUL

  • Toasturile se pot face într-un mod solemn sau în spirit de glumă, sau chiar ironic, dacă acest lucru este posibil.
  • Toastul înseamnă a închina un pahar cu o băutură alcoolică în cinstea a orice merită sărbătorit. De aceea, cei care ţin toasturi sunt numiţi şi maeştri de ceremonii si de la ei se aşteaptă să dea tonul întregului eveniment.
  • Vorbitorul care ţine un toast, care este, de obicei, amfitrionul sau gazda, este pus în situaţia de a-şi arăta talentul de vorbitor.
  • Dacă te pricepi să spui bancuri, acum este momentul cel mai potrivit să o faci, iar dacă nu te descurci cu umorul, mai bine renunţă la glume, pentru că poţi să te descurci şi fără ele, poţi să spui ceva spiritual.
  • Când ţii toastul expune şi o perspectivă recentă despre o realizare a persoanei omagiate. Adaptează-ţi tonul şi remarcile la tonusul general al adunării. Nu uita de bunul simţ şi de bunele maniere, mai ales atunci când faci un toast mai glumeţ.
  • Când ţii un toast mai solemn, mai oficial, prezintă invitaţii sau invitatul în cinstea căruia ţii toastul. Fă o scurtă prezentare a motivului pentru care sunteţi adunaţi acolo. Invită-i pe ceilalţi să se alăture toastului celui omagiat. La sfârşit, mulţumeşte tuturor.  

DISCURSUL DE ABSOLVIRE

  • Orice discurs de absolvire va fi ţinut într-o notă pozitivă. Când ţii un discurs de absolvire nu te lungi sub nici o formă mai mult de zececincisprezece minute.
  • Un astfel de discurs trebuie să fie memorabil, uşor de reţinut de către absolvenţii care se află într-o stare de euforie.
  • Include în discurs doar lucruri pozitive, îndrăzneţe, ţeluri, vise, sfaturi, maxime, citate celebre, lucruri legate de carieră, teme sociale şi politice care au legătură într-un fel sau altul cu absolvenţii.
  • Nu pomeni într-un astfel de discurs de lucruri negative cum ar fi lipsa locurilor de muncă pentru absolvenţi, de faptul că aceştia sunt prost plătiţi, de cutremure, poluare, inundaţii, crime etc. Nu este momentul pentru ca astfel de lucruri să fie spuse la un discurs de absolvire.

DISCURSUL CU OCAZIA UNEI PREMIERI

  • Dacă nu cunoşti persoana căruia îi înmânezipremiul, fă o mică investigaţie în ceea ce o priveşte. Obţine câteva informaţii care să arate de ce acea persoană merită acel premiu (medalie, distincţie, diplomă).
  • Arată în discursul tău care sunt motivele pentru care persoana respectivă merită acel premiu. Laud-o! Poţi folosi o istorioară, de preferinţă veselă, din viaţa ei.
  • Arată în ce fel persoana a îmbunătăţit viaţa celorlalţi prin activitatea sa.
  • Tonul discursului va fi unul solemn şi înălţător.
  • Dacă tu eşti cel care primeşte un premiu: nu uita să mulţumeşti celor care ţi-au acordat premiul, persoanei care ţi-l înmânează şi celor care te-au ajutat (echipei) să îl obţii.
  • Fii scurt şi la obiect, nu vorbi mai mult de şapte-opt minute pentru că nu merită să plictiseşti oamenii care s-au adunat acolo să te premieze.
  • Explică ce înseamnă acel premiu pentru tine.
  • Mulţumeşte din nou pe scurt şi încheie, termină.

DISCURSUL ELECTORAL

  • Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ştii despre oameni este că oamenii iau deciziile emoţional, pe care apoi le justifică raţional.
  • Oamenii nu iau decizii care se bazează pe logică şi raţiune.
  • Oamenii reacţionează la apelurile tale emoţionale şi vor face ce le ceri, cu condiţia să ştii cum să o faci, cum să le ceri.
  • Marea majoritate a discursurilor electorale se învârt în jurul unor nemulţumiri asupra unor condiţii existente şi se încearcă convingerea auditoriului că acestea trebuie schimbate, îmbunătăţite şi că numai el sau ei (autorii discursului) - vorbitorii - pot şi ştiu cum să o facă. Sunt scoase în evidenţă doar greşelile şi eşecurile contracandidaţilor.
  • Acestea sunt lucruri logice, raţionale, care au şi ele importanţa lor, dar cel mai important este când într-un discurs electoral acestea se combină cu apeluri emoţionale.
  • Cererile directe adresate electoratului au un efect foarte puternic asupra acestuia.  
  • Când îţi construieşti un discurs electoral, fii cinstit, onest, nu face promisiuni exagerate pe care nu le poţi îndeplini, pentru că îţi pierzi credibilitatea.
  • Oferă detalii, fii cât mai concret cu putinţă. Detaliile te ajută să îţi susţii afirmaţiile. 
  • Prezintă fapte şi rezumate la ele, nu filozofa. 
  • Spune ascultătorilor, electoratului tău ce vrei.
  • Oferă-i informaţiile care îi sunt necesare şi cere să te aleagă, să te voteze.
  • Discursul electoral este un discurs 100% persuasiv, vezi şi discursul persuasiv şi adaptează-l scopului tău şi electoratului.

DISCURSUL PENTRU  PROPUNEREA ȘI SUSȚINEREA  UNUI CANDIDAT  

  • Un astfel de discurs trebuie să fie plin de entuziasm şi încredere, pentru a putea influenţa electoratul să dea fuga la urne şi să îţi voteze candidatul.
  • Rolul discursului de susţinere este de a explica de ce persoana recomandată de tine este cea mai potrivită pentru o astfel de funcţie şi să convingă alegătorii să fie sprijinit, votat.
  • Când concepi un astfel de discurs, începe prin a enumera cerinţele funcţiei, un fel de fişă a postului pe scurt.
  • Apoi explică şi te minunează cât de bine se potrivesc cunoştinţele, aptitudinile, studiile candidatului prezentat cu absolut toate aceste cerinţe.
  • Oferă exemple de calităţi pozitive ale acestuia (bun gospodar, cinstit, inteligent, loial, cu experientă etc).
  • Discursul trebuie să fie scurt şi la obiect. Nu ataca alţi candidaţi.
  • Vorbeşte cu convingere şi entuziasm.
  • În timpul discursului foloseşte numele candidatului de patru-cinci ori şi de fiecare dată când îi rosteşti numele asociază-i şi o trăsătură de caracter care se potriveşte funcţiei respective.
  • Încheie discursul cu numele candidatului, făcând un gest larg cu mâinile care să stârnească încredere şi entuziasm. Încearcă să stimulezi emoţional, să creezi o legătură emoţională, o conexiune între candidatul propus şi susţinut de tine în discurs şi ascultători.

DISCURSUL SAU PREZENTAREA  „CUM SĂ...”

  • Acest tip de discurs explică felul cum trebuie să faci un anumit lucru.
  • O prezentare “Cum să...” prezintă o metodologie, analizează un proces, le explică ascultătorilor cum să facă un anumit lucru, cum ar fi: cum să îşi monteze o priză, cum să monteze tapetul, cum să pregătească un tiramisu, cum să ai o siluetă de invidiat si exemplele ar putea continua la infinit.
  • Explică ascultătorilor de ce este important ca aceştia să respecte acea procedură, apoi descrie pe scurt tot procesul, enumerând etapele ce trebuiesc parcurse. 
  • Îţi recomand folosirea următoarelor expresii: „în primul rând”, „în al doilea rând”, „în al treilea rând”, „pe urmă”, „după care”, „la sfârşit”.
  • Aceste expresii stabilesc nişte legături între etape şi mesajul este înţeles mai uşor.
  • Fă diverse schiţe, poze, scheme de montaj pentru fiecare etapă.
  • În tot acest timp, fii conectat cu ascultătorii tăi şi fii sigur că ei înţeleg ce spui. În cazul în care nu înţeleg, repetă şi vino cu detalii despre partea pe care ei nu au înţeles-o. După ce ai încheiat prezentarea, fă un rezumat al etapelor ce trebuie parcurse.  

DISCURSUL INAUGURAL. TĂIEREA PANGLICII

  • Se rosteşte de obicei în faţa membrilor unei comunităţi, iar cei prezenţi la astfel de ceremonii sunt acolo să îşi arate devotamentul şi susţinerea.
  • Un discurs bun în astfel de situaţie este un discurs în care tu trebuie să faci apel la ceea ce ai în comun cu auditoriul, la interese comune, la valori. Fă apel la interesele şi valorile comune.
  • Discursul inaugural creează atmosferă şi face ca publicul să se identifice cu vorbitorul şi cu evenimentul respectiv.
  • Este bine să presari în discurs apeluri emoţionale, mai degrabă decât logice şi raţionale.

DISCURSUL IMPROVIZAT  

  • Discursul improvizat este acel discurs care este ţinut în faţa unor oameni fără să fi fost în prealabil pregătit şi fără să se folosească diverse notiţe. Este foarte important ca tu, ca vorbitor, ca orator să fii în stare să improvizezi un discurs. O astfel de abilitate te face să te simţi stăpân pe tine atunci când eşti nevoit să vorbeşti fără să fii pregătit special dinainte pentru acel discurs. La început îţi va fi mai greu, dar apoi te vei descurca.
  • Cel mai important lucru când este vorba despre un discurs improvizat este să ştii despre ce vorbeşti, să ai ceva important de spus, să fii convingător, să poţi face ascultătorii să înţeleagă şi să creadă ce le spui. Vei reuşi să faci asta dacă vorbeşti simplu, direct, la obiect şi cu înţeles.
  • Avantajul discursului improvizat se datorează faptului că este spontan şi natural.
  • De cele mai multe ori, aceste discursuri despre care crezi că sunt improvizate pe loc, au fost planificate, pregătite cu mult timp înainte.
  • Vorbitorii cu experienţă, politicienii mai abili şi nu numai aceştia, când merg la diverse întâlniri unde există posibilitatea ca ei să fie rugaţi să vorbească, să improvizeze un discurs, aceştia îl au deja pregătit. Ei îşi schiţează dinainte ideile principale ale unor subiecte ce s-ar putea să apară în timpul discuţiilor. Alţii îşi notează diverse idei de la ceilalţi prezentatori şi de la publicul cu care interacţionează.
  • Când ţii un discurs improvizat şi ştii despre ce vei vorbi, în primul rând exprimă-ţi idea de bază. O singură idee, nu mai multe. În al doilea rând, trebuie să-ţi susţii ideea cu câteva exemple apoi fă un rezumat şi prezintă din nou ideea de bază.
  • Cel mai mare risc al discursului improvizat este să ajungi să baţi câmpii, să nu vorbeşti la obiect. Într-un discurs improvizat este destul de greu să te menţii pe subiect şi să nu te îndepărtezi de el. În viaţa de zi cu zi, aceste abateri de la subiect de multe ori trec neobservate, dar in cazul în care eşti nevoit să ţi un discurs formal, abaterea de la subiect echivalează cu un eşec al tău ca vorbitor.
  • Ca să poţi duce la capăt un discurs improvizat de calitate, trebuie ca în primul rând să te hotărăşti despre ce vei vorbi, iar odată ce te-ai hotărât asupra unui subiect, rămâi la acesta, nu îl mai schimba şi nu divaga de la el. Dacă este necesar, poţi să faci o mică pauză pentru a te concentra asupra subiectului. Prezintă dovezi, fapte, afirmaţii care să-ţi susţină ideile prezentate.
  • Nu te lungi prea mult cu discursul şi încheie cu o glumă bună.

About the author