Modulul nr. 10

Subiect Progress:

TEMA DISCURSULUI

Tema unui discurs este ideea centrală a acestuia. Scopul specific al discursului mai este numit şi teza acestuia.

Tema este lucrul cel mai important pe care vrei să-l înţeleagă auditoriul din discursul tău. Un discurs fără nici o temă nu are sens şi nu îşi are rostul.

Când îţi alegi tema discursului, ai grijă ca aceasta să fie suficient de generală pentru a te încadra în timpul alocat şi totodată suficient de specifică pentru a răspunde la un anumit subiect. Tema aleasă ar fi bine să se potrivească cu tema mare a conferinţei sau cu tema ce se află pe ordinea zilei sau să fie o temă de actualitate.

Nu îţi recomand să vorbeşti despre ceva care nu îţi place. Nu îţi alege o temă care ar putea să te stânjenească pe tine sau pe ascultătorii tăi.

Alege ca temă a discursului tău ceva interesant și de actualitate, atât pentru tine cât şi pentru ascultători. Alege o temă pe care o cunoşti, o stăpâneşti, în care crezi. Să se potrivească cu valorile, interesele şi personalitatea ta. Acest lucru te ajută să fii convingător, credibil şi plin de entuziasm, te ajută să-ţi controlezi emoţiile, să te concentrezi şi să influenţezi auditoriul tău. 

În cazul în care vrei să găseşti o temă şi aceasta nu îţi “vine”, nu intra în panică. Încearcă să te relaxezi şi astfel vei găsi mai uşor răspunsul.

Vorbeşte cu oamenii, răsfoieşte un ziar, o revistă română sau străină, uită-te la tv (Discovery etc.), citeşte enciclopedii, vizionează filme documentare, utilizează internetul (forumuri de discuţii şi blog- uri) etc. şi îţi vei găsi tema care îţi place şi care ţi se potriveşte.

MOTIVAREA

Şi în oratorie, la fel ca în orice altă altă activitate, este necesar să fii motivat, altfel nu vei obţine rezultate foarte bune.

Dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, problema este pe jumătate rezolvată. Hotărârea şi dorinţa ta sunt foarte importante. Pentru că, pornind pe acest drum al oratoriei, vei trece prin momente dificile, de descurajare, decepţie, teamă, mai ales în perioada de început.

Doar perseverând şi având o voinţă puternică vei ajunge să te bucuri de roadele abilităţilor de a vorbi în public.

Pentru aceasta trebuie să ai o încredere totală în tine şi în capacitatea ta de a reuşi în ceea ce ţi-ai propus.

Pentru a reuşi, trebuie să ai răbdare, să fii perseverent şi să nu dezdănăjduieşti niciodată.

Este nevoie şi de puţin sacrificiu. Deseori, pentru a realiza ceva în viaţă trebuie să renunţi la altceva. Nu le poţi face şi avea pe toate.

Aşadar, pentru a străluci în public cu discursul tău, trebuie să te mobilizezi şi să renunţi la statul în faţa televizorului, de exemplu, pentru a te putea dedica în totalitate pregătirii tale pentru vorbitul în public.

Gândeşte-te la ceea ce te aşteaptă. Gândeşte-te la succesul tău. Imaginează-te cum vorbeşti în public şi cum publicul te ovaţionează.

Fii convins că vei reuşi.

Crede cu tărie în tine şi în succesul tău.

Nu lua niciodată în calcul posibilitatea de a nu avea succes.

CUM SĂ ÎȚI ÎNCEPI DISCURSUL

Poţi să îţi începi discursul în diverse feluri, dar gândeşte-te că modul cum începi trebuie să stârnească interesul auditoriului. Să reuşeşti să te conectezi, să stabileşti o legătură cu auditoriul tău. Să le câştigi încrederea, bunăvoinţa şi să le captezi întreaga atenţie. Să îi faci să fie interesaţi, curioşi de ceea ce le vei spune.

Aminteşte-ţi de ultimul roman citit sau de ultimul film pe care l-ai văzut. Toate au început cu ceva care ţi-a captat atenţia. La fel se întâmplă şi în cazul articolelor bune de ziar, care te fac curios prin titlu şi te ţin în suspans, te fac să le citeşti până la sfârşit.

Poţi începe cu „Să vă spun câte ceva despre mine...”, dar asta doar în situaţia în care nu ai fost prezentat de către altcineva.

Poţi începe cu o poveste care să se potrivească cu tema discursului.

Un început interesant este şi o întrebare bine ticluită, care va determina ascultătorii să îşi caute răspunsul în mintea lor şi să fie atenţi la discursul tău, pentru a vedea dacă răspunsul lor se potriveşte cu al tău.

Poţi să începi cu o glumă, în cazul în care se potriveşte contextului, dar numai dacă te pricepi să spui bancuri.

Poţi să începi discursul făcând o referire la locul şi la evenimentul la care participi sau la o altă ocazie similară.

Poţi începe cu un citat, o definiţie, un videoclip sau o sinteză de date statistice, relevante pentru acel moment şi loc.

Oricum ai alege să începi un discurs, fă în aşa fel încât ascultătorii tăi să fie implicaţi personal.

Poţi face acest lucru stimulându-le în mod delicat orgoliile, astfel încât ei să fie convinşi că tu vorbeşti despre ei şi că îţi pasă de ei.

Ce să nu faci la începutul discursului:

Să nu îţi citeşti primele remarci de la începutul discursului. Dacă le citeşti, îţi vei distruge toată autenticitatea şi îţi vei pierde din credibilitate.

Când spui un citat, ai grijă ca acesta să fie corect, iar dacă parafrazezi citatul precizează sursa, autorul acestuia.

Eu îţi recomand să îţi începi discursul într-un mod cât mai autentic şi personal, ţinând cont şi de cele spuse mai sus şi de codul bunelor maniere.

Evită, pe cât posibil, începutul standard “Buna ziua, doamnelor şi domnilor...”.

Alege-ţi un început care crezi că se potriveşte stilului tău şi începe discursul în forţă, plin de încredere şi entuziasm.

UMORUL

Pentru a capta atenţia şi a binedispune ascultătorii, umorul este o modalitate foarte bună de care să te foloseşti. O glumă bună, de bun simţ va binedispune ascultătorii. Aceştia se vor relaxa şi astfel vei reuşi să-i atragi de partea ta şi să preiei controlul.

Umorul este esenţial, am putea spune, în fiecare discurs, dar folosit cu neatenţie şi neîndemânare, acesta te poate răni.

Nu este suficient să ştii diverse bancuri ci trebuie să ştii când, cum şi cui să le spui. Sunt sigur că aţi auzit o poantă, o glumă de mai multe ori dar nu de fiecare dată a avut acelaşi efect. De ce? Pentru că cel care a spus-o nu a făcut-o cum trebuie.

Glumele care merg la sigur şi nu creează probleme sunt cele pe care le faci pe seama ta. În nici un caz nu te sfătuiesc să faci glume pe seama auditoriului tău.

Când te foloseşti de umor, în primul rând trebuie să ţii cont de publicul tău, de genul de discurs şi de stilul tău personal. Nu poţi folosi aceeaşi glumă de început când faci o prezentare la un liceu şi când ţii un discurs în fata membrilor academiei.

Auditoriul, de cele mai multe ori, uită ce i-ai spus dar nu uită cum l-ai făcut să se simtă. Auditoriul probabil că va uita şi gluma bună pe care ai spus-o dar nu va uita ideea care era în spatele glumei tale. morul folosit cu pricepere într-un discurs te ajută să scoţi în evidentă

într-un mod mai deosebit şi mai amuzant o idee sau un subiect.

Când spui o glumă, fii tu în primul rând vesel şi starea ta va însufleţi ascultătorii.

Ar fi bine ca gluma să fie scurtă. Nu te risca cu glume prea lungi, în care poţi să te pierzi şi tu şi auditoriul tău. Spune gluma încet, rar, cu intonaţie şi nu adăuga detalii fără rost.

După ce ai spus gluma, lasă puţin timp ca auditoriul să se bucure de ea, să o poată savura, să poată râde, înainte ca tu să continui.

Când te foloseşti de umor în prezentările tale, ţine cont de următoarele două lucruri:

  • Nu explica niciodată o glumă, chiar dacă nici unul dintre ascultătorii tăi nu a înţeles-o.
  • Nu începe să te scuzi, să spui că nu te pricepi să spui bancuri.

Dacă încalci aceste două reguli, ai stricat totul. Mai bine renunţă să te mai foloseşti de umor decât să le încalci.

Alege cu grijă glumele. Exersează-le şi nu te risca să îţi ofensezi prin umor propriul public. Evită glumele ce au ca subiect religia, etnia, diverse handicapuri, înfăţişarea fizică, simpatiile politice, liderii religioşi, sexualitatea şi inteligenţa.

Renunţă la orice glumă care ar putea face chiar şi o singură persoană din publicul tău să se simtă prost.

EMOȚIILE ȘI TRACUL

Majoritatea oamenilor se tem de vorbitul în public mai mult decât de moarte, cu alte cuvinte, ar prefera să fie ei înşişi în sicriu decât să rostească necrologul la o înmormântare.

Dar să vedem ce este tracul.

Tracul este o teroare fizică şi psihică pe care o simt unele persoane atunci când vorbesc în public. Cele mai frecvente simptome ale tracului sunt tremurăturile, transpiraţia, senzaţia de gură uscată, greaţa sau chiar leşinul.

Au parte de emoţie şi trac chiar şi persoanele cu experienţă în ale vorbitului în public. Sunt actori celebri, atât autohtoni cât şi străini, care la premiere, în ciuda experienţei lor artistice, trec prin nişte stări emoţionale teribile.

Vestea bună este că emoţiile pot fi controlate şi dirijate în aşa fel încât prestaţia ta să fie cât mai umană, reală şi mai însufleţitoare.

În primul rând, emoţiile sunt datorate modului în care percepi auditoriul. Cu cât îţi este mai frică de publicul tău şi de faptul că nu vei fi la înălţime, cu atât emoţiile vor fi mai mari.

La rândul lui, publicul se simte inconfortabil în prezenţa unui vorbitor care nu îşi poate controla emoţiile. Între public şi vorbitor există o relaţie puternică de empatie.

Ascultătorii nu îţi sunt ostili. Ei se află în faţa ta pentru că au vrut să fie acolo. Deci eşti binevenit, tu eşti acolo să le oferi beneficii, să le spui ceva ce ei nu ştiu şi vor să afle. Tu şi ascultătorii tăi nu sunteţi două tabere inamice, sunteţi în aceeaşi tabără.

Este bine să tinzi spre perfecţiune şi să te priveşti şi puţin autocritic, dar nu exagera. Întotdeauna vor fi mici desincronizări sau mici greşeli dar în marea lor majoritate acestea nici măcar nu sunt observate de către public. Ceea ce ţie poate ţi s-a părut o greşeală, s-ar putea ca publicului să-i fi plăcut. Păstreză-ţi calmul iar dacă ai făcut o greşeală treci cât se poate de natural peste ea sau remediaz-o din mers, fără să faci din asta o tragedie.

O altă sugestie ar fi să recunoşti public greşeala şi să treci mai departe.

Ascultătorii, în general, sunt înţelegători şi binevoitori. Priveşte-i ca pe nişte prieteni, fii relaxat şi nu te teme de public. Ascultătorii vor ca tu să ai succes, vor ca totul să iasă bine.

Încearcă să te detaşezi, să te vezi pe tine din exterior şi să conştientizezi că nu este chiar o tragedie să comiţi o greşeală. De multe ori o greşeală, o emoţie te face mai uman, arată că eşti om, la fel ca şi publicul tău.

Emoţiile sunt la cote maxime înainte de a începe şi în primele minute după ce ai început să vorbeşti.

Acestea se suprapun cu atenţia sporită pe care ţi-o acordă publicul la început. Relaxează-te, fii natural şi nu te mai gândi la tine, nu te mai teme că vei face ceva ce nu ar trebui să fie făcut. Concentreză-te asupra publicului şi asupra a ceea ce spui.

Pentru a depăşi tracul şi a-ţi controla emoţiile, îţi sugerez ca în măsura în care este posibil, să aplici una sau mai multe din sfaturile de mai jos:

  • În măsura în care se poate, alege singur tema discursului. Cu cât îţi place şi stăpâneşti mai bine subiectul, crezi în el, vei fi mai entuziasmat şi vei considera auditoriul mai cooperant, mai prietenos şi vei transfera entuziasmul asupra lui.
  • Scrie-ţi din timp discursul. Cu cât vei avea siguranţa că acesta este foarte bun, cu atât vei avea mai multă siguranţă şi încredere în tine şi în ceea ce urmează să spui.
  • Începe treptat. Vorbeşte mai întâi la trei, patru prieteni sau cunoscuţi apoi creşte treptat numărul ascultătorilor până ce emoţiile dispar şi tu începi să dobândeşti experienţă.
  • Exersează, filmează-te şi revezi materialul, fă repetiţii în faţa oglinzii şi a prietenilor, cere să fie sinceri cu tine când îţi dau sugestii. Cu cât exersezi mai mult, de preferinţă în faţa unui public, cu atât vei deveni mai relaxat şi mai bun.
  • Fii sigur de succesul tău, ai încredere totală în tine.
  • Chiar dacă tremuri de frică, nu îţi este permis să începi cu scuze. Să nu spui niciodată că ai emoţii, că nu eşti bun orator sau, mai rău, că nu ar trebui să prezinţi acel discurs. De cele mai multe ori emoţiile nu sunt observate de către public şi atunci ce rost ar avea să strigi în gura mare şi să te scuzi că ai emoţii?
  • Abordează o atitudine încrezătoare şi entuziastă.
  • Concentrează-te pe subiectul discursului, pe ceea ce ai de spus, NU pe reacţiile tale.
  • Nu te compara cu alţi vorbitori.
  • Construieşte o legătură, conectează-te cu auditoriul, împrieteneştete cu el.
  • Imaginează-ţi auditoriul într-o situaţie caraghioasă. De exemplu, imaginează-ţi auditoriul ca şi cum l-ai fi surprins stând pe wc.
  • Ai încredere în tine şi, la rândul lui, auditoriul tău va avea încredere în tine.
  • Gândeşte-te că tu conduci, tu ţii discursul, tu eşti şeful, aşa că poartăte ca atare. Nu trebuie să ai o atitudine umilă, dar nici să nu fii arogant.
  • Nu consuma alcool pentru a prinde curaj. Câteva pahare te ajută să te relaxezi dar te vor aduce în stadiul în care vei pronuna cuvintele greşit, vei fi mai lent şi va fi cu adevărat deranjant pentru auditoriu. Acesta dacă va sesiza că eşti băut şi îţi vei pierde toată credibilitatea.
  • În timp ce vorbeşti, dacă îţi tremură mâinile, nu atrage atenţia asupra lor, nu ţine în mână microfonul, paharul cu apă, foile cu discursul sau alte obiecte. Dacă vorbeşti de pe scaun, ţine spatele drept şi mâinile pe genunchi, astfel nu-ţi mai tremură nici mâinile, nici picioarele. Ţine-te cu mâinile de pupitru, iar dacă îţi tremură picioarele, mută-ţi greutatea de pe un picior pe altul. 
  • Dacă simţi că ţi se împleticeşte limba, vorbeşte mai rar, fă pauze mai mari între cuvinte şi propoziţii.
  • Bea apă, dar nu da pe gât tot paharul.
  • Controlează-ţi respiraţia, respirând abdominal.
  • Vino cu câteva ore înainte şi familiarizează-te cu sala, locul unde vei ţine discursul.
  • Încălzeşte-ţi vocea (despre asta, mai pe larg, într-un alt capitol).
  • Fă câteva exerciţii fizice înainte de discurs, dar fără să oboseşti şi să transpiri. Exerciţiile se fac cu rolul de a elibera surplusul de energie nervoasă.
  • Antidotul cel mai bun pentru emoţii este experienţa. Fă cât mai multe prezentări, ia cuvântul cât mai des, fii perseverent.
  • Cu jumătate de oră înainte de a vorbi, înainte de a-ţi încălzi vocea, retrage-te într-o cameră liniştită, abandonează-te pe un fotoliu, lăsând mâinile să îţi atârne. Cu capul în piept, cu gura întredeschisă, stai tolănit întro stare de abandonare totală, apoi încordează pe rând fiecare grupă de muşchi de la picioare la cap. Relaxează apoi fiecare grupă de muşchi, începând de la cap până la picioare. Fă asta de cel puţin trei ori.
  • Dacă te „blochezi” în faţa publicului, nu ştii ce să mai spui, poţi să tragi de timp în mod elegant, întrebând publicul dacă vorbeşti suficient de tare. Aşadar, întreabă publicul dacă se aude până în spate, dacă este bună emperatura din sală, dacă nu ar trebui deschis un geam, timp în care îţi aduci aminte ce aveai de spus. Şi dacă nici aşa nu îţi aminteşti, reia ultimele cuvinte pe care le-ai spus şi construieşte o frază cu acestea sau apelează la notiţe.

About the author