Modulul nr. 11

Subiect Progress:

PREZENTAREA DISCURSULUI

Când prezinţi discursul, pe lângă conţinutul acestuia, la fel de important este modul cum îl spui.  Ceea ce spui este la fel de important cu felul cum o spui.

Am cunoscut două persoane care au făcut o expediţie la polul nord. 

Ambele au petrecut două săptămâni în împărăţia gheţurilor. La întoarcere, aceste două persoane care au stat împreună zi de zi şi au trăit aceleaşi experienţe, au povestit aproape identic aceste experienţe. Deşi prezentarea era la fel, cei doi spunând acelaşi lucru, fiecare o făcea în felul său. Unul reuşea să electrizeze mulţimea, să o ducă la polul nord cu imaginaţia şi cu gândul, îi făcea să simtă vântul polar. Cealaltă persoană, chiar dacă povestea acelaşi lucru, nu transmitea nici o stare ascultătorilor, motiv pentru care nici nu prea era ascultat.

Auditoriul trebuie să simtă starea. Să simtă mesajul. Discursul tău trebuie să meargă atât la mintea cât şi la inima lui.

Mesajul trebuie să-i pătrundă sufletul.

Când îţi prezinţi discursul, înainte de toate, fii natural. Atât de natural încât ascultătorii tăi să trăiască ceea ce le spui. Să simtă intensitatea şi entuziasmul tău şi atunci nu vor mai fi preocupaţi atât de mult de felul în care îl prezinţi, de cât eşti de tehnic, atâta timp cât eşti natural şi entuziasmat.

Aici este paradoxul. Pe de o parte ţi se cere să respecţi nişte reguli pentru ca discursul tău să aibă succes, pe de altă parte, ţi se spune să fii natural. Da, este corect, trebuie să cunoşti şi să aplici un întreg bagaj de cunoştinţe în ale vorbitului în public dacă îţi respecţi publicul şi pe tine însuţi. Dar acestea trebuie să se muleze, să fie adaptate personalităţii tale şi atunci vor fi ale tale, te vei comporta în mod natural şi firesc în faţa publicului.

De fapt aceea este şi ideea: prezentându-ţi discursul, exprimă-te firesc şi natural.

Da, este normal să te exprimi natural, dar în realitate nu se prea întâmplă aşa. Deoarece, în faţa publicului, majoritatea vorbitorilor îşi schimbă starea lor normală (în rău). Nu se comportă natural, firesc.

Acesta este şi rostul acestei cărţi şi a cursurilor pe care le organizez: să te echipeze cu reale cunoştinţe şi abilităţi care să te ajute să poţi să-ţi controlezi stările (emoţiile, teama), să scapi de inhibiţii, pentru că numai atunci poţi vorbi normal, natural.

Tot ce înveţi trebuie asimilat şi acceptat de tine.

Bineînţeles, dacă şi tu consideri că este corect şi normal şi crezi în aceste învăţături, sfaturi, sugestii. Dacă le iei şi le aplici fară să le înţelegi rostul, discursul tău va suna fals, artificial.  Iată câteva lucruri pe care orice om le foloseşte în vorbirea de zi cu zi şi pe care e bine să le foloseşti şi în prezentarea discursului tău.

  • Nu începe discursul imediat ce ai ajuns în faţa auditorului, a microfonului. Păstrează câteva momente de linişte până când sala se linişteşte.
  • Accentuează cuvintele importante din discurs, ceea ce vrei să scoţi în evidenţă. 
  • Schimbă mereu tonul. Nu vorbi pe un ton monoton, liniar (la fel cum se întâmplă şi în vorbirea curentă, când mereu schimbi tonul).
  • Fă o pauză înainte şi după fiecare idee importantă pe care vrei să o transmiţi. Momentele de tăcere, dacă sunt folosite cu pricepere în vorbire, sunt de mare efect.
  • Schimbă, variază ritmul vorbiriI în mod permanent, astfel poţi scoate în evidenţă ceea ce doreşti din discurs.
  • Pune accentul pe o anumită problemă, idee, subiect.

Să luăm următorul exemplu. Pronunţă „zece milioane de euro” rapid, fără a da importanţă, aşa, ca să pară o sumă derizorie. Apoi, pronunţă „zece mii de euro” pe un ton lent, apăsat, afectat, cu pauză, şi fii uimit de această sumă. Şi acum constatăm că acele zece mii de euro par mult mai importante, mai multe decât cele zece milioane de euro. Asta numai pentru că am schimbat ritmul vorbirii, am pus o pauză unde trebuie şi am folosit alt ton.

Aşa că pune suflet în discurs, fii sincer, nu îţi ignora auditoriul. Nu fi, în nici un caz, arogant, priveşte în ochii ascultătorilor. Vobeşte-le cu consideraţie, adresează-te direct, iubeşte-ţi auditoriul şi acesta va fi al tău.

Şi nu uita: cum spui este tot atât de important cu ceea ce spui!

CITITUL ȘI MEMORATUL

              Nici una, nici alta! Ar fi de preferat să nu citeşti discursul dar nici să-l memorezi cuvânt cu cuvânt.

Cititul discursului distruge jumătate din savoarea lui, publicului nu îi place sa asculte un discurs citit.

Cititul discursului creează o atmosferă artificială, rupe acel liant care trebuie să existe între vorbitor şi ascultător.

Este bine să ai la tine textul integral al discursului.

Acesta îţi va da o siguranţă în plus şi are rolul de a fi util, la fel ca o centură de siguranţă, doar atunci când este absolută nevoie. Dacă eşti atât de emoţionat încât nu îţi mai aminteşti nimic şi pur şi simplu te simţi blocat, tunci tot este mai bine să îl citeşti decât să nu spui nimic.  Atenţie, limbajul vorbit nu este limbajul scris. Există o mare diferenţă între limbajul vorbit şi cel scris. Aceste diferenţe nu se referă la valoarea, la conţinutul prezentării în sine, se referă la modul cum a fost scris textul.

Dacă citeşti în faţa ascultătorilor un text care a fost scris pentru a fi citit de către cititor, nu pentru a fi citit cu voce tare în public, acesta va suna fals şi mesajul lui nu va fi eficient.

În schimb, este în regulă să foloseşti notiţe pe care să îţi arunci ochii din când în când, dar fără să abuzezi de ele.  Acestea sunt foarte practice, pot fi ţinute în buzunar, pot fi ţinute chiar la vedere. Publicul va aprecia faptul că te-ai pregătit, iar dacă ai emoţii şi îţi tremură mâna, având în mână un card, acest lucru nu se observă la fel ca şi când ai avea în mână o coală de hârtie.

Nu trebuie să te temi să apari cu notiţele la vedere.

Nu este bine să pretinzi că totul este spontan când, de fapt, nu este deloc aşa. Din contră, ascultătorii vor avea mai multă încredere în tine dacă vor vedea că te-ai pregătit şi că ai o strategie dinainte stabilită.

Când foloseşti notiţe sau alte materiale ajutătoare, nu le ţine în aşa fel încât să îţi acopere faţa.  Manevrează notiţele sau alte obiecte cu calm şi naturaleţe, pentru a nu transmite publicului semnale greşite despre dispoziţia ta.

Nu memora discursul cuvânt cu cuvânt. Este important să ştii foarte bine începutul şi sfârşitul discursului.

Memorarea discursului cuvânt cu cuvânt îţi ia timp iar efectul este contrar aşteptărilor tale.

Discursul memorat sută la sută va fi artificial. Nu va reuşi să transmită mare lucru, va fi fără vlagă, rigid, rece. Parcă ar fi mesajul unui robot. Un discurs, pe lângă informaţii, transmite o stare, o atitudine, iar acest lucru nu este posibil când discursul este memorat cuvânt cu cuvânt. Mintea ta va fi tot contratimp, încercând să deruleze şi să îşi amintească ordinea cuvintelor într-o frază memorată.. Intri apoi într-o stare de panică, şi de aici până la un discurs eşuat nu mai este decât puţin. 

Atenţie, nu am precizat că discursul nu trebuie memorat sau, mai bine zis, învăţat/reţinut. Eu spun doar că discursul nu trebuie memorat cuvânt cu cuvânt sau, cum se mai spune la şcoală, nu trebuie tocit.

Majoritatea oratorilor celebri au un punct comun, indiferent de stilul şi formarea lor: ei exersează foarte mult şi se gândesc cu plăcere la discursul lor. Îl trăiesc, îl simt, îl miros, acesta fiind un mod de viaţă pentru ei.

Dar poate vei spune, la fel ca şi mine, că pentru a reţine un discurs îţi trebuie o memorie de elefant.  Toţi avem suficientă memorie, chiar mai multă decât folosim. Se spune că noi folosim doar zece la sută din memoria şi potenţialul creierului nostru.

Aşa că, să începem să punem creierul la treabă, să-l antrenăm, la fel cum se antrenează sportivii, şi vom obţine rezultate pe măsură.

Cele mai bune rezultate în acest domeniu se obţin prin repetare şi exersare. Nu degeaba se spune că repetiţia este mama învăţăturii.

Un alt lucru important este forţa concentrării asupra unui singur lucru.

Este important ca focusarea ta să fie totală asupra discursului pe care îl concepi, memorezi sau prezinţi.

Este foarte important să fii concentrat şi cu mintea limpede asupra şi numai asupra discursului tău.

Să fii într-o stare de prezenţă totală, atât cu corpul, cât şi cu mintea şi cu gândul.

Starea de prezenţă, concentrarea şi focusarea doar pe un anumit lucru odată este unul dintre secretele puterii, în orice domeniu şi cu atât mai mult în oratorie.

Multor oameni le lipseşte starea de prezenţă, de concentrare şi sunt mereu cu gândul în altă parte. În astfel de cazuri, rezultatele sunt pe măsură, ei devenind astfel nemulţumiţi, nefericiţi şi chiar frustraţi.

Gândeşte-te când ai fost ultima dată într-un cerc de cunoştinţe unde ţiau fost prezentate diverse persoane. Dacă ai uitat numele acestor persoane înseamnă că nu erai cu adevărat prezent. Gândurile tale erau în altă parte sau nu erai suficient de concentrat, nu trăiai momentul, nu îţi controlai tu gândurile, ci ele te controlau pe tine. Dacă ai fi acordat atenţie cu adevărat persoanelor prezentate, „i-ai fi studiat” cu interes sincer, ţi-ar fi păsat, nu ai fi uitat numele lor.

Haide să încercăm următorul experiment: data viitoare când faci cunoştinţă cu cineva, ascultă cu atenţie numele persoanei şi ceea ce spune. Dacă nu-l înţelegi, roagă-l să repete, apoi repetă-l şi tu. Dacă este un nume străin, întreabă-l cum se scrie, uită-te la fizionomia şi trăsăturile acestei persoane. Leagă numele lui de o caracteristică a sa, de o ocupaţie sau pasiune. Reţinând numele persoanei, o vei câştiga de partea ta.

Numele unei persoane este cea mai frumoasă muzică pentru urechea acesteia şi nici unei persoane sau grup de persoane nu le pasă de tine şi de ceea ce spui până nu văd şi simt că şi ţie îţi pasă de ele.

Asta, pe scurt, ar suna cam aşa: ”Nu îmi pasă până nu văd că şi ţie îţi pasă”.

Fiecare are propriul lui stil de memorare, de reţinere. Unii citesc discursul cu voce tare de mai multe ori, alţii îl scriu, alţii fac un rezumat. Dar toţi, după cum ai observat, îl repetă.

Se poate memora aproape orice dacă este repetat suficient de multe ori, dar este important ca ceea ce repeţi să fie reţinut. Pentru aceasta, repetă de mai multe ori la diverse intervale de timp.

După memorare, cea mai mare parte de informaţie se pierde, se uită în primele doisprezece ore. De aceea, este indicat să îţi revezi discursul cu puţin timp înainte de a-l prezenta.

Un alt mod de a te ajuta la memorarea discursului este vizualizarea. Imaginează-ţi! Vezi ceea ce vrei să memorezi. Creează diverse imagini cât mai vii, cât mai sugestive şi îţi va fi mult mai uşor să reţii.

Apoi, poţi să faci diverse asocieri ale conţinutului discursului cu alte date, evenimente, de preferat evenimente hazlii, caraghioase, pozitive, care sunt mai uşor şi mai plăcut de reţinut.

About the author