Modulul nr. 12

Subiect Progress:

CLARITATEA DISCURSULUI

Când ţii un discurs, o prezentare de orice fel, străduieşte-te să fii cât mai clar cu putinţă. 

Fii atât de clar încât să te înţeleagă ce vrei să spui şi cel mai puţin instruit ascultător al tău.

Dacă nu este un discurs ştiinţific, unde ascultătorii tăi sunt toţi specialişti în domeniu, nu folosi un limbaj tehnic. Evită să foloseşti termeni şi denumiri savante încât cei din sală să nu priceapă nimic, pentru că nu acesta este scopul discursului tău.

În general, discursurile se ţin având în spate, chiar dacă noi uneori nu conştientizăm, cinci scopuri importante: să convingă, să clarifice, să distreze, să impresioneze şi să îndemne la acţiune. Întotdeauna discursul trebuie adaptat auditoriului. De aceea, este necesar să îţi cunoşti publicul şi să ţii cont de locul unde va avea loc discursul dar şi de scopul acestuia.

Una este să ţii un discurs pentru fermieri pe un câmp sau la fermă şi alta este să vorbeşti unor oameni de afaceri într-o sală de protocol. Totul diferă: îmbrăcăminte, conţinut, prezentare.  Ambele discursuri sunt la fel de importante şi implică la fel de multe abilităţi, numai că, aşa cum am mai spus, diferă câteva aspecte: la fermă nu te îmbraci business dar nici în salopetă, dacă nu te simţi în largul tău cu ea.

Vei arăta caraghios şi, pe deasupra, vei fi stânjenit în prezentare. În acest caz, ar fi potrivit să porţi o ţinută casual, cât mai asemănătoare cu aceea purtată de persoanele cărora te adresezi.

La prezentarea de afaceri ar trebui să porţi o ţinută după cum cere eticheta şi după cum se aşteaptă auditoriul, dacă vrei sa te accepte pe tine şi prezentarea ta.

Oamenilor le plac persoanele care le seamănă, îi agreează şi îi acceptă mai uşor decât pe cei care sunt diferiţi.

La fel, limbajul şi termenii folosiţi vor fi diferiţi în cele două situaţii, chiar dacă în ambele cazuri scopul discursului este identic, de exemplu să convingă că o anumită lege trebuie votată.

Exprimă-te în termeni şi cuvinte simple şi oferă toate detaliile necesare.

Gândeşte-te că publicul, de cele mai multe ori, habar nu are de subiectul prezentat de tine, iar tu poate eşti super specialist în acest domeniu şi vei avea tendinţa de a vorbi cât mai ştiinţific, cât mai pompos, cu diverse înflorituri oratorico-filozofice. Bietul om va spune: „Doamne, ce frumos a vorbit omul acesta, dar eu nu am priceput, nu am înţeles nimic. Dar de vorbit a vorbit tare frumos (se vede că a făcut cursuri de publicspeaking)”.

Sunt aproape sigur că nu asta îţi doreşti, aşadar vorbeşte clar, la obiect şi pe înţelesul tuturor. Oamenii procesează şi înţeleg mai bine o prezentare, un discurs, o lecţie care li se prezintă sub mai multe forme: vizual, auditiv sau kinestezic, dar întotdeauna una predomină ca impact.

Sunt oameni care înţeleg mai bine când văd, sunt mai mult vizuali. De aceea, este adevărat că o imagine face cât o mie de cuvinte. Aceşti oameni, dacă sunt făcuţi să îşi imagineze ceea ce le spui, vor înţelege pe loc totul.

Aşadar ei trebuie să vadă.

Alţi oameni înţeleg mai bine când aud. Pentru aceştia sunt mai puţin importante imaginile şi sunt mai importante cuvintele.

Alţi oameni, mai puţini la număr, sunt kinestezici, adică înţeleg prezentarea care îi face să trăiască o emoţie, să aibă o anumită stare, să simtă, să miroase, să guste.

Toţi filtrăm, procesăm, înţelegem informaţiile pe care le primim prin cele trei simţuri, dar aproape întotdeauna unul este mult mai dezvoltat decât celelalte.

Prin urmare, este foarte important ca în modul de prezentare să foloseşti termeni şi un limbaj clar, care să fie înţeles prin toate cele trei forme enumerate mai sus. Adică să-i faci pe ascultătorii tăi să-şi imagineze, să vadă cu ochii minţii, să audă, să simtă şi să trăiască ceea ce le spui, să reuşeşti să le induci starea şi emoţia pe care o doreşti.

Un alt aspect care ţine tot de claritate este concentrarea pe un anumit subiect.

Nu încerca în zece minute să clarifici şi să prezinţi zece subiecte pentru că nu vei reuşi decât să îţi zăpăceşti auditoriul.

În acest păcat cad mai ales începătorii. Aceştia vor să dea tot şi să arate publicului cât de buni sunt şi cât de multe ştiu sau din dorinţa altruistă de a da ascultătorilor cât mai multă informaţie. Dar „mai mult” nu înseamnă în oratorie şi „mai bun”, din contră, efectul este exact contrar celor aşteptate. Publicul va rămâne dezorientat şi nu va înţelege mai nimic.

Într-un discurs scurt nu încerca să prezinţi mai mult de unul sau două subiecte sau idei.

Nu face afirmaţii abstracte. Nu filozofa prea mult. Încearcă să prezinţi exemple şi cazuri cât mai concrete şi mai verificabile şi, mai ales, nu bate câmpii cu graţie, vorba unui prieten.

Tot în sprijinul clarităţii poate fi folosită şi strategia de a relua ideile principale, dar cu alte cuvinte. Gândeşte-te la cele trei categorii de ascultători, cei care procesează vizual, auditiv şi kinestezic, apoi modelează în aşa fel discursul încât să fie pe înţelesul fiecăruia când repeţi idea cu alte cuvinte.

Claritatea cuvintelor şi expresiilor dau claritate discursului. În claritatea cuvintelor rostite de tine este foarte importantă şi dicţia, modul de pronunţare a cuvintelor şi respectarea cu stricteţe a regulilor gramaticale şi de pronunţie.

Este important ca limba în care îţi prezinţi discursul să fie stăpânită la perfecţie, atât ca pronunţie corectă a cuvintelor cât şi a înţelesului şi sensului anumitor cuvinte şi expresii pe care le foloseşti.

DICȚIA ȘI PREGĂTIREA VOCII

Aşa cum un sportiv se încălzeşte înainte de a intra pe teren, la fel şi un vorbitor trebuie să îşi facă încălzirea, să îşi pregătească vocea înainte de un discurs.

Este de neacceptat sa îţi dregi vocea în timpul discursului.

Totodată, exerciţiile de pregătire a vocii conţin şi exerciţii de dicţie.

La vorbire suntem ajutaţi de peste şaptezeci de muşchi care trebuie pregătiţi pentru un discurs de calitate.

În continuare, voi enumera câteva tehnici şi exerciţii care ajută la pregătirea vocii:

  • masează uşor faţa, gâtul, buzele, fruntea;
  • aşează-ţi buzele sub forma unei pâlnii, ventuze, apoi zâmbeşte larg, trăgând cât mai mult de comisuri; fă asta de câteva ori;
  • strâmbă-te în toate felurile apoi destinde-ţi muşchii feţei;
  • masează interiorul gurii cu limba;
  • aşează limba sub forma unui jgheab, canal şi suflă;
  • scoate limba cât poţi de mult, încercând să îţi atingi bărbia şi apoi vârful nasului;
  • cântă, citeşte ceva cu voce tare.

O tehnică de încălzire a vocii folosită în special de către actori şi pe care ţi-o recomand, fiind foarte eficientă şi uşor de realizat, este următoarea: se ia un creion şi se pune de-a latul în gură, la fel cum ţine un os câinele. Cu creionul în gură se rostesc diverse cuvinte sau se citeşte un text de 2-3 minute. Obiectivul acestei tehnici constă în pronunţarea cât mai corectă a fiecărui cuvânt. Pentru a face acest lucru, este nevoie de un efort mult mai mare decât în vorbirea normală, având ca rezultat îmbunătăţirea dicţiei şi încălzirea vocii.

Un alt mod de a-ţi pregăti vocea este şi repetarea cu voce tare şi cu o dicţie cât mai perfectă a cuvintelor de mai jos, în aşa fel încât fiecare literă să se audă clar:

La fel de bune pentru pregătirea vocii şi exersarea dicţiei sunt şi textele de genul celor de mai jos:

Un vultur stă în pisc c-un pix în plisc.

*

Cosaşul Saşa când coseşte

Cât şapte saşi sasul coseşte

Dar însuşi Saşa-i sas cât şase

Şi-n sus şi-n jos de casa sa

Coseşte Saşa şi-n şosea

„Ce şansă!”-şi spune Saşa sieşi.

*

Bou breaz bârlobreaz din vacile bârlobrezenilor, nu-i greu a spune bou breaz bârlobreaz da-i mai greu a dezbârlobrezi bârlobrezitura boului bârlobreaz din vacile bârlobrezenilor.

*

Prepeliţă pestriţă cu doispezece pui de prepeliţă, e pestriţă prepeliţa pestriţă dar mai pestriţi sunt puii prepeliţei pestriţe.

*

Eu nu cer cincizeci şi cinci de ciuperci ciuruite ci cer cinci mii cinci sute de ciuperci neciuruite.

*

Giuvaergiul nu poate meşteşugi giuvaericalele giuvaergeresei şi nici giuvaergereasa nu poate meşteşugi giuvaericalele giuvaergiului.

Dacă vrei ca discursul tău să sune cât mai perfect şi mai clar din punct de vedere auditiv, îţi recomand ca măcar o dată să treci pe la un specialist în arta vorbirii, logoped, profesor de dicţie, cu care poţi să dai un mic text. Acest lucru, dacă va fi nevoie, te va ajuta să pronunţi cât mai corect fiecare cuvânt sau, mai bine zis, fiecare literă din fiecare cuvânt. Te va ajuta enorm în timpul discursului, prezentarea ta va fi foarte clară, reuşind astfel să transmiţi ascultătorilor stări şi emoţii, nu doar cuvinte şi informaţii.

Omul, de-a lungul vieţii sale, de multe ori nu este atent la pronunţarea corectă a fiecărui cuvânt. Din dorinţa de a se exprima cât mai repede, acesta deseori “scurtează „sau chiar „mănâncă” anumite litere, datorită obişnuinţei şi a mediului social cu care interacţionează şi care îl influenţează vrândnevrând.

În vorbirea de zi cu zi, anumite greşeli de pronunţie sau scurtături trec neobservate. O exprimare ca la carte”, având o dicţie perfectă şi o intonaţie pe măsură, transpusă în viaţa de zi cu zi, cum ar fi discuţia cu un negustor în piaţă, ar părea puţin ciudată. Din contră, când ţinem un discurs, o prezentare în faţa publicului, lucrurile se schimbă radical din acest punct de vedere. Avem nevoie de o dicţie cât mai perfectă.

Pentru a-ţi verifica singur pronunţia şi în special dicţia, este nevoie să te înregistrezi şi apoi să te asculţi cu atenţie. Este nevoie de înregistrare deoarece tu nu îţi auzi propria voce la fel cum aud ceilalţi vocea ta. Nu îţi auzi vocea cu propriile urechi ci prin rezonanţă în cutia craniană, dovadă este faptul că ascultându-ţi propria voce, vei observa că sună diferit faţă de vocea cu care erai obişnuit.

La rostirea fiecărei litere, limba stă într-o anumită poziţie iar aerul iese într-un anumit fel etc. Încearcă să pronunţi litera S şi observă cum aerul se strecoară printre dinţi iar limba este poziţionată cu vârful la baza dinţilor superiori. Încearcă să pronunţi litera S poziţionând vârful limbii în altă parte şi vei vedea că nu vei reuşi. De aceea este bine să verifici cu un specialist dicţia.

TON-RITM-VOLUM

Alături de dicţie, la claritatea vorbirii te ajută foarte mult tonul, ritmul, pauzele, volumul şi înălţimea vocii tale.

Tonul se spune că face muzica. Într-un discurs, tonul transmite dacă eşti prietenos, bucuros, furios, supărat, vesel etc. şi are un rol important în impactul pe care îl ai asupra publicului.

Este aproape imposibil să fii perceput ca încrezător, entuziast şi convingător dacă vocea ta, tonul spune cu totul altceva.

Obţinerea unui ton plăcut, catifelat, implică folosirea corzilor vocale, a diafragmei, respiraţiei şi controlarea sunetului ce rezonează în gât, gură şi cap. La început ţi se va părea un pic cam greu, de aceea sugerez să apelezi la sfatul unui specialist. Acesta te poate învăţa practic diverse metode de a varia tonul în aşa fel încât vorbirea ta să sune mai atractiv.

              Ritmul – cuvintele celor care vorbesc repede, cum sunt de obicei avocaţii, politicienii, vânzătorii de maşini second - hand, lovesc audienţa ca o ploaie cu gheaţă. Iar cuvintele celor care vorbesc foarte rar te fac să îţi pierzi răbdarea şi să te gândeşti la altceva.

Vorbitorii din cele două categorii se folosesc de viteză. Vorbesc foarte rapid sau foarte încet crezând că astfel vor exercita un control asupra celor care îi ascultă şi că vor avea un impact mai mare asupra lor.

Vorbitul mai rar, dar nu foarte rar, are un efect mai mare asupra ascultătorilor.

Dacă ai tendinţa de a te grăbi sau vorbeşti mai repede decât este normal, introdu în vorbirea ta mai multe pauze. Astfel, auditoriul are timp de gândire, de reflecţie. Poţi varia ritmul vorbirii mărind sau încetinind viteza. Rosteşte cuvintele mai domol, nu este necesar să îţi pui toată energia pe care o ai în vorbire. Când este mult prea multă energie în vorbire, vei vorbi intermitent.

Stabileşte, ascultându-ţi propriile discursuri sau cu ajutorul unui specialist, cât de repede este prea repede şi cât de rar este prea rar. Poate ţi se pare că vorbeşti prea rar dar acest ritm ar putea fi ideal pentru ascultătorii tăi.

Dacă consideri că vorbeşti prea rar, pentru a vorbi mai repede pune mai multă energie în cuvintele pe care le rosteşti şi fă ca rostirea să se facă într-un mod mai exploziv. 

Pauzele – tăcerea este ca mierea, spune un vechi proverb românesc, şi mare adevăr grăieşte.

Tăcerea este argumentul cel mai greu de respins. 

Pauzele într-o prezentare pot crea un sentiment de confort şi deschidere, atât petru tine cât şi pentru ascultători.

Un moment de tăcere poate transmite un sentiment de solemnitate, de înălţare sufletească, de seriozitate şi respect. Poate pune în valoare un anumit lucru, o idee.

Tăcerea poate fi folosită ca şi armă atunci când este folosită într-o dispută.

Introdu momente de tăcere în discursurile şi prezentările tale şi vei avea un impact mai mare asupra auditoriului.

Fii conştient de puterea unei pauze, a unui moment de tăcere bine ales. Încearcă să fii confortabil în prezenţa tăcerii şi foloseşte tăcerea într-un mod pozitiv.

Când taci, trebuie ca tu şi corpul tău să transmiteţi o stare de calm. Ascultătorii tăi vor percepe această stare şi se vor comporta pe măsură.

Tăcerea mai poate fi folosită şi atunci când vrei să îţi faci auditoriul să tacă, să se liniştească şi să te asculte.

O pauză la momentul potrivit, pe lângă efectul pe care îl are aspra auditoriului, te ajută să îţi tragi respiraţia, îţi dă timp de gândire la vei spune mai departe şi totodată ai timp să vezi mai bine reacţia celor care te ascultă.

Volumul – este intensitatea la care vorbeşti, cât de tare vorbeşti. Este foarte important ca publicul să te înţeleagă, să te audă.

Ajustează volumul vocii tale încât să fii auzit clar şi suficient de tare de fiecare om din sală.

Înălţimea – fiecare vorbitor are o anumită înălţime a vocii la care îi este cel mai confortabil să vorbească.

Variind înălţimea, îţi îmbunătăţeşti foarte mult impactul asupra auditoriului. Profită de înălţimea şi inflexiunea vocii pentru a exprima şi transmite nuanţe subtile de comunicare.

Fără să variezi înălţimea, vei vorbi monoton, iar dacă vorbeşti monoton ştii ce se întâmplă.

Te ajută să variezi înălţimea vocii o respiraţie mai adâncă urmată de relaxare, mişcările corpului (nu sta nemişcat dar nici nu te agita în faţa publicului), energia în cuvintele şi frazele mai importante. Pune mai multă emoţie în ceea ce spui şi accentuează părţile finale ale afirmaţiilor şi întrebărilor tale.

VORBITUL LA MICROFON

Microfonul are rolul de a amplifica orice sunet şi îţi este de mare ajutor atunci când comunici cu un public numeros.

Câteva recomandări şi sugestii pentru momentul când trebuie să vorbeşti la microfon:

  • Fă o probă de microfon înainte de prezentarea discursului. Roagă pe cineva să stea în partea din spate a sălii şi să îţi spună dacă se aude bine şi clar ceea ce spui la microfon.
  • Multe microfoane şi sisteme de sonorizare nu reproduc cu exactitate sunetele. Sunetul mai este influenţat şi de acustica sălii, a locului. Când eşti afară şi mai bate şi vântul, iar sistemul de sonorizare nu este performant, vei avea mai mult de muncit pentru a fi auzit şi înţeles. De aceea, este binevenită o probă înainte de sosirea publicului.
  • Este important ca la microfon să vorbeşti mai lent şi mai clar ca de obicei, pentru a putea fi înţeles. Stabileşte care este distanţa optimă la care trebuie să stai faţă de microfon. Dacă este un microfon fix, îl poţi regla iar dacă este mobil, stabileşte la ce distanţă trebuie să îl ţii de gură când vorbeşti. La microfonul tip lavalieră stabileşte poziţia optimă a acestuia pe guler, decolteu, cravată, rever. Aşezarea acestuia într-o poziţie nepotrivită îţi poate distorsiona vocea, te vei auzi înnăbuşit sau nu te vei auzi deloc.
  • Atenţie la modul în care schimbi tonul, la volumul vocii, deoarece microfoanele sunt reglate dinainte la un anumit volum. Astfel, unele sunete pot deveni foarte puternice pentru auditoriu, iar altele, mai joase, pur şi simplu nu se vor auzi.
  • Aşa cum spuneam la început, un microfon amplifică orice sunet, aşa că s-ar putea ca un lucru spus de tine în şoaptă să fie auzit de toată sala. Se vor putea auzi şi alte zgomote de fond: respiraţia ta, tuşitul, zgomotul făcut de hârtii, de paharul cu apă.
  • Nu te juca cu microfonul, nu te rezema de el, nu bate cu el în masă, pupitru, nu îl lovi şi nu sufla în el.
  • Dacă microfonul are fir, ai grijă să nu te împiedici de el, iar dacă îl iei în mână şi te deplasezi, vezi să nu smulgi firul din staţia de amplificare. Dacă microfonul este mobil şi vei dori să te plimbi prin sală în timp ce vorbeşti, interesează-te dinainte cât te poţi depărta cu el de scenă pentru ca sunetul să poată fi captat de staţia de amplificare. Poţi risca să nu fi auzit în anumite zone sau dacă depăşeşti o anumită distanţă de scenă.
  • Când porţi lavalieră, vezi să fie bine prinsă, să nu cadă şi să nu te incomodeze firul sau bateria acesteia. Să poţi să te mişti în voie fără să deconectezi microfonul şi să rişti să nu mai fi auzit.
  • Când vorbeşti la microfon, dacă îţi întorci capul spre stânga sau dreapta, rişti să nu fii auzit.
  • Când primeşti întrebări din public, repetă-le la microfon pentru a fi auzite de toţi.

CUM PREZINȚI UN VORBITOR?

Când un vorbitor este prezentat şi mai ales când prezentarea este făcută de către o persoană credibilă şi apreciată de către public, acesta îi transferă din credibilitate, îi oferă o credibilitate instantanee în ochii ascultătorului.

Dacă eşti prezentat în faţa publicului de către altcineva, este bine să ştii dinainte ce conţine prezentarea. Această prezentare te ajută dar te poate să te şi tragă în jos în cazul în care este făcută de un neprofesionist. Acesta poate să îţi pronunţe greşit numele, să încurce tema discursului tău, să-ţi facă o prezentare manelistă, care nu se potriveşte cu ceea ce urmează ca tu să spui în discursul tău.

Este bine să ştii dinainte ce prezentare ţi se face. Dacă nu ţi se potriveşte, poţi ruga să fie adaptată sau măcar să ştii ce te aşteaptă pentru a avea posibilitatea să o dregi tu la începutul discursului tău.

Cum poţi face tu o prezentare bună unui alt vorbitor?

În primul rând, prezentarea va fi scurtă, de Maxim două-trei minute, în care se pune accentul pe cel care urmează să vorbească. Îi spui numele şi titlul discursului sau. Poţi spune câteva cuvinte despre experienţa şi pregătirea acestuia. Laudă-l, dar fără să exagerezi şi spune de ce este el cel mai în măsură să ţină acel discurs.

Ai mare grijă să rosteşti corect numele întreg şi titlurile acestuia.

About the author